Bine ai revenit! Aboneaza-te la toate noutatile prin email , RSS sau Twitter !

A sosit timpul pentru un nou articol din seria CLAssIC WeeKEND, care are drept scop să (re)aducă în atenţia noastră muzica de calitate (mai mult sau mai puţin de actualitate, mai mult sau mai puţin celebră), melodii şi/sau videoclipuri de referinţă în peisajul muzical (fie el atât cel internaţional cât şi cel românesc), genuri muzicale clasice, etcetera. Săptămâna trecută am discutat despre Janis Joplin și ați fost un pic cam reticenți cu privire la vocea și piesele sale. De asemenea v-am prezentat un mic teaser pentru această ediție de ClassIC WeeKEND, însă am fost nevoit să decalez respectivul subiect cu o săptămână pentru că era musai să stăm puțin de vorbă despre Guns N’ Roses. Concertul pe care îl vor susține membrii formației americane de hard rock se apropie cu pași repezi, au mai rămas trei săptămâni până pe 21 septembrie și prin intermediul acestui articol sper să îi conving pe cei care și-au pus semne de întrebare și nu știu dacă e un “must-see” să își cumpere urgent bilete.

Trebuie să “începem cu începutul” așa că ne vom întoarce în timp până în anul 1985, când o parte din membrii formațiilor Hollywood Rose (Axl Rose + Izzy Stradlin) și L.A. Guns (Tracii Guns, Ole Beich + Rob Gardner) au hotărât că este cazul să pună împreună bazele unei noi superformații (așa se numesc grupurile care au fost create de muzicieni consacrați). Începuturile au fost dificile, iar după câteva ore de repetiții și trei concerte susținute în fața unui public restrâns, foștii membri L.A. Guns au fost concediați sau au plecat de bună voie din nou formata trupă Guns N’ Roses. La momentul respectiv nu au existat mari îngrijorări pentru că formația avea să fie completată de tânărul chitarist Slash, basistul Duff McKagan și toboșarul Steven Adler. Odată cu trecerea timpului se observa omogenizarea grupului, iar la începutul lui 1986 aspiranta formație semna un contract de management cu Geffren Records (casă de înregistrări care promova muzicieni precum Neil Young sau Aerosmith). La finele aceluiași an începea comercializarea primului lor disc, un EP care a fost imprimat în doar 10.000 de exemplare pe vinil și purta numele Live ?!*@ Like a Suicide.

Fiind mulțumiți de calitatea compozițiilor incluse pe primul material discografic marca Guns N’ Roses (2 preluări după Aerosmith și Rose Tattoo, dar și două piese originale) reprezentanții Geffren le-au oferit americanilor șansa să își lanseze un album de studio. Acesta avea să înceapă să fie comercializat la 21 iulie 1987 și purta numele Appetite for Destruction; primul single promovat, intitulat Welcome to the Jungle, a intrat foarte greu în playlisturile posturilor TV, iar MTV îl difuza doar în programul de noapte. Ulterior piesa a urcat în preferințele publicului și a devenit un veritabil hit în clasamentele de specialitate din țările anglofone.

Deși albumul Appetite for Destruction fusese lansat de peste un an, succesul comercial întârzia să apară. Totuși, odată cu promovarea piesei “Sweet Child o’ Mine” din vara anului 1988 vânzările discului au crescut de zeci de ori (a câștigat prima poziție în ierarhia Billboard și a primit 18 discuri de platină). Având în vedere că popularitatea grupului continua să crească, membrilor Guns N’ Roses li s-a oferit oportunitatea de a susține un turneu mondial; aceștia au decis de comun acord să profite de această ocazie, iar seria de recitaluri s-a bucurat de succes, “obligând” conducerea Geffren să mai lanseze două discuri single – “Paradise City” și “Nightrain”.

La finele anului 1988 începea comercializarea celui de-al doilea album din istoria formației, care poartă numele Lies (scris și G N’ R Lies). Discul conține cele patru piese incluse pe primul EP al grupului, Live ?!*@ Like a Suicide, dar și compoziții noi printre care se numără și “Patience”, unul dintre cele mai mari hituri ale trupei. Lies nu s-a bucurat de succesul albumului precedent, însă a fost comercializat în peste cinci milioane de exemplare în S.U.A. și a primit recenzii favorabile din partea presei care aclama abilitățile vocale ale solistului Axl Rose, dar îi felicita și pe instrumentiști pentru iscusința cu care aduceau la viață ritmurile de hard rock.

La începutul anilor 1990 în cadrul Guns N’ Roses aveau loc câteva schimbări de personal: claviaturistul Dizzy Reed se alătura trupei, iar toboșarul Steven Adler era concediat din cauza dependenței de heroină și era înlocuit de Matt Sorum. De asemenea, postul ocupat de fostul manager, Alan Nieven, a fost preluat de Doug Goldstein. În ciuda problemelor de acest tip, muzicienii americani nu și-au neglijat muzica și au înregistrat și lansat simultan două albume; cele două discuri “gemene” - Use Your Illusion I și Use Your Illusion II - au “văzut lumina rafturilor” la data de 17 septembrie 1991. Deși mulți au blamat această strategie de marketing, discurile au debutat pe prima, respectiv a doua poziție în celebra ierarhie Billboard, care consemna la vremea respectivă peste 1.4 milioane de exemplare comercializate în prima săptămână de la lansare.

Succesul a continuat pentru Guns N’ Roses, având în vedere că fiecare dintre albumele marca Use Your Illusion au primit șapte discuri de platină în S.U.A. În intervalul ‘91-’93 au fost promovate nu mai puțin de opt discuri single, însă doar câteva dintre acestea s-au bucurat de succesul scontat (cele mai elocvente exemple fiind “November Rain” și “Don’t Cry”). Pentru a-și promova materialele discografice formația a pornit un turneu mondial în martie ‘91, care avea să se termine doi ani mai târziu, în vara anului 1993, fiind una dintre cele mai lungi serii de concerte susținute vreodată.

Deși în prima parte a anilor 1990 se aflau pe culmile succesului, între membrii formației apăreau neînțelegeri și în perioada respectivă au existat nenumărate schimbări de componență. Cu toate acestea, grupul a lansat un album de preluări în noiembrie 1993; discul poartă numele “The Spaghetti Incident?” și conține treisprezece interpretări ale unor șlagăre lansate de formații precum The Damned, New York Dolls sau Dead Boys. Acest material discografic s-a bucurat de succes inițial, însă vânzările au scăzut dramatic în săptămânile de după lansare, fiind comercializate un milion de exemplare în S.U.A.

Pe la mijlocul anilor ‘90 conflictele din interiorul grupului s-au intensificat, iar cântărețul Axl Rose concedia instrumentiști pe bandă rulantă; ca să vă faceți o idee, niciunul dintre membrii inițiali ai grupului (îl excludem pe solist din discuție) nu mai făcea parte din componența Guns N’ Roses din anul 1999. În această nouă formulă s-a încercat relansarea trupei, însă un material discografic a întârziat să apară, iar presa specula că încă existau conflicte între Rose și muzicanții proaspăt angajați.

În această perioadă mai dificilă formația a înregistrat câteva piese care au fost incluse pe coloanele sonore ale unor filme precum Apocalipsa sau Interviu cu un vampir: Cronicile Vampirilor. De asemenea, în noiembrie 1999 a fost lansat un album din concert, care poartă numele Live Era: ‘87–’93; discul nu a fost foarte reușit în viziunea fostului chitarist Slash, care a declarat următoarele într-un interviu “[the album's] not pretty and there are a lot of mistakes, but this is Guns N’ Roses, not the fucking Mahavishnu Orchestra. It’s as honest as it gets.”

Începând cu anul 2001 grupul a susținut diverse concerte sub egida turneului Chinese Democracy, serie de recitaluri care a continuat până în prezent. Totuși, foarte multe dintre concertele Guns N’ Roses au fost anulate din motive personale sau pentru ca muzicienii să poată înregistra un nou album de studio. Apariția discului a fost decalată de mai multe ori, iar în anul 2004 a fost lansată o compilație de Greatest Hits, pe care au fost incluse cele mai cunoscute șlagăre ale grupului. Simultan seria Chinese Democracy era continuată iar fanii formației așteptau cu sufletul la gură albumul omonim.

Discul Chinese Democracy a fost lansat în noiembrie 2008 sub egida Geffren Records și conține compoziții ritmice precum “Better” sau “Street of Dreams”. Albumul a debutat pe ce-a de-a treia treaptă a ierarhiei Billboard cu 261.000 exemplare comercializate, fiindu-i “luată fața” de mai tinerii Kanye West și Taylor Swift. În ultimii doi ani membrii Guns N’ Roses și-au continuat seria de concerte și au lucrat la un nou material discografic, care va fi lansat pe parcursul anului 2012.

Așadar, după ce v-am prezentat cariera celor de la Guns N’ Roses sper că v-am convins că trebuie să mergeți la recitalul pe care îl vor susține americanii la data de 21 septembrie în București, la Romexpo. Poate că nu mai au “strălucirea” de acum douăzeci de ani și poate că și-au schimbat componența de nenumărate ori, însă Guns N’ Roses sunt și cu siguranță vor rămâne unii dintre greii muzicii rock (greu de crezut că formațiile actuale vor reuși să vândă peste 100 de milioane de albume pe plan internațional). Deci… mergem să vedem niște legende live?

Articole similare