Bine ai revenit! Aboneaza-te la toate noutatile prin email , RSS sau Twitter !

Intotdeauna am cautat in carti intelepciunea care uneori aparea numai dupa o viata de experiente si trairi. Asa am incercat sa traiesc viata “la rapid”, mult mai agitat si mai intens decat altii. Dar a fost o carte care mi-a schimbat existenta. In bine sau rau nu stiu. Stiu insa ca acesta carte a schimbat multe vieti nu numai pe a mea si mai stiu ca este una din putinele carti din lume, care au reusit sa schimbe istoria: Zorba Grecul, de Nikos Kazantzakis.

Poate nu m-as fi ocupat sa scriu acum despre aceasta carte, cand Paulo Coelho tocmai a lansat “Vrajitoarea din Portobello” o carte pe care nu voi ezita sa vi-o prezint, daca nu se implineau in aceasta luna 50 de ani de la trecerea in nefiinta a scritorului Nikos Kazantzakis.

Nikos Kazantzakis este cu siguranta cel mai mare si cunoscut autor grec, autor al numeroaselor poeme, romane, carti de calatorii si eseuri. Nu degeaba e Grecia taramul sfant al filosofilor! Recunoasterea internationala a lui Nikos a aparut insa, o data cu aparitia romanului Zorba Grecul, iar adevaratul succes l-a cunoscut in 1964 cand romanul cu acelasi nume a fost ecranizat.

Povestea grecului care trece peste durere dansand si cantand, povestea grecului fidel propriilor traditii si principii, povestea celui care ii este mai devotat unui prieten decat rudelor si care reprezinta o adevarata enciclopedie a experientelor de viata, a facut inconjurul lumii si a zdruncinat mii de principii si traditii. Povestea lui Zorba Grecul este povestea care mi-a schimbat viata atat mie cat si altor milioane de cititori. Daca ar fi sa ii aduc un omagiu lui Kazantzakis la 50 de ani de la trecerea in Lumea celor Drepti, acesta ar fi sa ingenunchez la mormantul lui si sa ii multumesc pentru ca a creat un om in care noi toti ceilalti avem nevoie sa credem, un om care a zbierat din rasputeri ca nu vrea sa fie jumatate om-jumatate drac pentru ca lui Dumnezeu nu ii plac jumatatile de masura. “Pentru ca se face treaba pe jumatate, ca-si spun oamenii oful pe jumatate, ca-s pacatosi pe jumatate sau cinstiti pe jumatate, de-aia e lumea in starea jalnica in care e acum. Mergi pana la capat, loveste cu putere, nu-ti fie teama si vei birui. Bunului Dumnezeu ii e de o suta de ori mai scarba de-o jumatate de drac decat de-un drac si jumatate.”

Exista ceva mai optimist de atat? Exista ceva care sa iti dea mai multa incredere in tine, in greselile, tale in trairile tale? Sincer…ma indoiesc! Si pentru ca admiratia mea pentru cel care a scris sub ocupatie turca despre Libertate si Moarte, pentru ca admiratia mea pentru capodopera lui Kazantzakis, Zorba Grecul, nu se poate sfarsi decat cu o lectie de viata, recunosc ca am invatat de la Zorba, de la Nikos sa traiesc frumos, agitat dar cu…rabdare.

“Mi-am amintit de-o dimineata in care am descoperit gogoasa unui vierme de matase in scorbura unui copac in clipa in care fluturele sfarama invelisul si se pregatea sa iasa. Am asteptat o buna bucata de timp, dar prea intarzia sa apara si eram grabit. Enervat m-am aplecat si am inceput sa il incalzesc cu rasuflarea mea…Il incalzeam, nerabdator si minunea a inceput sa se infiripe sub ochii mei intr-un ritm mai rapid decat al naturii…Invelisul s-a desfacut, fluturele a iesit tarandu-se si n-am sa uit niciodata dezgustul de care am fost cuprins atunci: aripile ii erau inca lipite si se chinuiau zbatandu-se cu tot cu trupusorul lui, sa si le desfaca. Aplecat asupra lui, il ajutam cu rasuflarea mea. In zadar. O nerabdatoare maturatie era necesara si desfacerea aripilor trebuia sa se faca incet, la soare:acum era prea tarziu. Rasuflarea mea obligase fluturele sa se iveasca, mototolit, inainte de soroc. Se zbatea disperat si dupa cateva secunde, mi-a murit…in palma… Pentru ca azi inteleg foarte bine, fortarea marilor legi, e un pacat de moarte. In treburi din acestea nu trebuie sa ne grabim, sa fim nerabdatori, ci sa urmam cu incredere ritmul vesnic…”

Articole similare