Bine ai revenit! Aboneaza-te la toate noutatile prin email , RSS sau Twitter !

V-am promis că vom discuta împreună despre cel mai recent album de studio al Tarjei Turunen – What Lies Beneath – încă de la apariția sa de la finele lunii august. Din momentul în care soprana finlandeză s-a despărțit de formația care a consacrat-o, Nightwish, publicul se întreba dacă aceasta poate susține un album solo. “Ruptura” s-a produs în octombrie 2005, iar de atunci Tarja a lansat trei materiale discografice: compilația de colinde Henkäys Ikuisuudesta (care conține o baladă superbă, intitulată You Would Have Loved This ), binecunoscutul My Winter Storm, iar cel mai recent “efort” al artistei poartă numele What Lies Beneath. Se pare că interpreta a avut grijă să le închidă gura cârcotașilor, având în vedere că CD-urile sale s-au bucurat de succes comercial, iar sălile în care aceasta a concertat au fost întotdeauna pline. Singura problemă cu care se confruntă Tarja în procesul de imprimare a albumelor sale se leagă de faptul că vocea sa este atât de puternică încât de cele mai multe ori compozitorii cu care lucrează nu știu ce fel de piese să-i pună la dispoziție. Această problemă a fost foarte “evidentă” pe discul My Winter Storm, care conține compoziții foarte bune (luate individual) însă puse laolaltă sunt greu de digerat. Acest tip de “dificultăți” au trecut, iar Tarja ne-a adus un material compact, în care impresionanta sa voce intră foarte ușor în armonie cu instrumentalele. (stilul adoptat variază de la metal pur până la muzică de cameră) Enjoy!

“Deschiderea” albumului se face prin intermediul unei compoziții mid-tempo în care pasajele line sunt completate de un refren în forță. Compoziția, intitulată Anteroom Of Death, iese în evidență tocmai datorită acestor schimbări de tempo, vocea Tarjei variind și ea de la non-operatic pe strofe spre dramatic pe refren. Nu este cel mai reușit intro, însă armoniile vocale “furnizate” de corul Van Canto reușesc să îl facă pe ascultător să își dorească să parcurgă albumul. (8/10)

Tarja Turunen – Anteroom of Death (feat. Van Canto)

După ce îți faci ușor încălzirea cu ajutorul intro-ului, piesa Until My Last Breath te ajută să “înțelegi” mai bine cum stă treaba cu muzica Tarjei. Avem de-a face cu un instrumental magistral, bazat pe niște riff-uri extrem de bine mânuite, iar vocea sopranei tinde să acopere atât backing vocals-ul cât și linia melodică. Aici poate fi sesizată “problema” Tarjei – într-o mică măsură, ce-i drept – cântă foarte bine, însă uneori tinde să își “acapareze” compozițiile. Totuși aici sună destul de OK, un track foarte bun. (10/10)

Tarja – Until My Last Breath

Țineți-vă bine, căci de-abia acum intrăm în partea frumoasă a albumului. I Feel Immortal e ca o miere pentru urechi… un slow-tempo gentil, care dezvăluie o manieră interpretativă mai puțin operatică a Tarjei Turunen. De asemenea, avem în discuție un instrumental foarte bine definit, cu tranziții și schimbări de tempo ușoare; una dintre cele mai bune piese pe care le-am auzit în ultima vreme (vorbind de zona metal – females). (10/10)

Tarja – I feel immortal

Urmează pe listă un cântec extrem de instrumental, intitulat In For A Kill; nu e unul dintre stand-out tracks-urile albumului, însă reușește foarte bine ia rolul de linking song. E atractiv, versurile sunt interesante, titlul mă duce cu gândul la up-tempo-urile de pe albumul My Winter Storm, iar instrumentalul e un fel de late-Nightwish. Primește o foarte mare bilă albă pentru faptul că nu plictisește și îl ține pe ascultător în priză. (9/10)

Tarja – In for a kill

Tocmai în momentul în care ascultătorii care nu sunt fani ai genului s-ar putea simți plictisiți intervine o baladă “piano-driven” destul de “experimentală” pentru Tarja. Underneath (căci despre ea vorbim) este o compoziție rară pentru soprana finlandeză – ritmul aduce cu geniala piesă You Would Have Loved This (despre care vă spuneam la începutul articolului), iar accentul cântăreței este mai evident ca niciodată. (un plus la capitolul “originalitate”) În ciuda punctelor pozitive, piesa este destul de lungă și greu de digerat în lipsa unui “mood” adecvat. (8/10)

Tarja – Underneath

Prima oară când am ascultat cântecul Little Lies mi-au trecut prin minte următoarele cuvinte – “uhm, un alt up-tempo de duzină” – însă lucrurile s-au schimbat radical în momentul în care am ajuns la refren. După balada Undearneath, acest cântec reprezintă o reîntoarcere la stilul instrumental; vocea Tarjei are un ton oarecum superior, iar corul de pe fundal aduce un plus compoziției. Un growing track foarte bun (e “digerabil” după mai multe ascultări) (10/10)

Tarja – Little lies

Purcedem frumușel la următoarea piesă, balada Rivers of Lust. Tarja schimbă stilul interpretativ, vocea sa devenind extrem de dramatică, iar tonul folosit este unul “tânguitor”. Una dintre cele mai operatice compoziții de pe album, acompaniată de niște versuri pe măsură. Este cu siguranță unul dintre highlight-urile acestui disc. (10/10)

Tarja – Rivers of lust

Intrăm ușor, dar sigur într-o altă arie a acestui album, prin intermediul unui duet cu Phil Labonte, intitulat Dark Star. Avem de-a face cu un mid-tempo al cărui ritm este susținut foarte bine prin intermediul chitarelor, iar chimia dintre vocile cântăreților este ușor de remarcat. De asemenea, prin intermediul acelui intro și a instrumentelor cu coarde track-ul ajută la diversificarea materialului discografic. (9/10)

Tarja – Dark star (feat. phil labonte)

Falling Awake este o piesă grea… orchestrală; o compoziție greu de digerat în cazul în care nu sunteți familiarizați cu acest gen de muzică. Pasajele “hardcore” sunt oprite prin momente mai chill, linia generală e dominată de un bas puternic, iar spre finalul cântecului își face simțită prezența o chitară electrică foarte bine mânuită. All in all e un track care preia (inevitabil) influențe din vechea muzică Nightwish însă are acel “ceva” care lipsește din piesele recente ale formației finlandeze. (9/10)

Tarja – Falling awake (feat joe satriani)

În această mare de up-tempo-uri iese la iveală o baladă definitorie pentru albumul What Lies Beneath. Intitulată The Archive of Lost Dreams, compoziția este o mini-capodoperă susținută de niște versuri profunde, vocea Tarjei fiind destul de “airy”. Glasul sopranei este foarte frumos “îngrădit” de o linie melodică construită cu ajutorul unui pian. Foarte multe nu sunt de comentat cu privire la această piesă… (10/10)

Tarja – The archive of lost dreams

Până acum am discutat despre piesele incluse pe versiunea standard a discului, însă acum vom vorbi despre track-urile conținute de versiunea deluxe. Crimson Deep e o compoziție orchestrală a cărui instrumental are la bază o chitară ritmică foarte bună. Tarja are un alt tip de interpretare (departe de cel din era Nightwish), însă glasul acesteia intră foarte frumos în armonie cu melodia, reușind să “restârnească” interesul ascultătorului. (9/10)

Tarja – Crimson deep (feat will calhoun)

We Are are un început foarte operatic, la bază stând un ritm piano-driven care se transformă treptat într-un mid-tempo convingător. Totuși, sunt de părere că pasajele lente sunt mult mai bine “lucrate” în comparație cu refrenul care sună oarecum neînchegat. (8/10)

Tarja – We are

Tocmai în momentul în care mă pregăteam să spun că albumul începe să plictisească îmi iese în cale un track foarte experimental, intitulat Naiad. Ritmul este oarecum hipnotic, iar instrumentalul pare să fie departe de restul pieselor de pe acest album, însă povestea care stă la baza versurilor este extrem de atrăgătoare. Pentru cei care nu știu ce sunt Naiadele, trebuie să vă spun că în mitologia greacă acestea erau nimfe ale apelor dulci care-i fermecau pe marinari prin intermediul cântecelor hipnotice. (10/10)

Tarja – Naiad

Ne apropiem ușurel ușurel de finele albumului prin intermediul unui nou track destul de experimental, intitulat Still Of The Night. În ciuda faptului că vocea Tarjei este impecabilă, interpretarea acesteia aduce mai mult cu stilul pop (nu mă refer la glas, ci la tehnica folosită) ; suprapunând această manieră interpretativă peste niște riff-uri puternice obținem un rezultat… surprinzător. Totuși, s-ar putea să fie mult prea mult pentru fanii genului. Un foarte mare plus este adus piesei de solo-urile de pe final, care sună absolut perfect. (8/10)

Tarja – Still of the night

Într-un final, ajungem și la ultima piesă inclusă pe versiunea americană a What Lies Beneath. Este vorba despre o baladă pură, intitulată Montañas de Silencio. Fără prea multe versuri, bazată pe o interpretare vocală foarte bună și niște armonii vocale solide, susținute de vocea puternică a Tarjei. “Purrfect!” (10/10)

Tarja – Montanas de Silencio

Concluzie: Pentru admiratorii Tarjei Turunen albumului What Lies Beneath aduce o serie de piese foarte bune, însă discul per total este destul de greu de digerat pentru cei care nu sunt fani ai genului. Poate pentru prima oară în cariera sa acesta reușește să construiască în jurul vocii sale un material compact, stabil. În ciuda faptului că finlandeza preferă să rămână în aria aceea a previzibilului, CD-ul este mult mai complex față de “efortul” precedent, My Winter Storm, așa că Miss Turunen își păstrează coroana de divă a metalului. Punctele forte ale albumului se rezumă la o foarte bună variație între stilurile muzicale adoptate, glasul sopranei fiind ireproșabil. Minusul (căci este doar unul) este legat de felul în care Tarja își coordonează orchestra: uneori sună perfect, însă câteodată are tendința de a acapara întregul proiect. Nu-i chiar un punct rău, căci este albumul ei la urma urmei, însă totuși…9.2/10.

 

Articole similare