Recenzie film: Black Swan
Postat de lucian // 21 Dec 2010 // FeaturedThree, Filme, Main, Review // 6,318 vizualizariBine ai revenit! Aboneaza-te la toate noutatile prin 
email , 
RSS sau 
Twitter !
Nu-s recenzor de filme, însă nu m-am putut abține să nu scriu despre Black Swan…
Presupun că o mare parte dintre voi ați auzit (cel puțin fugitiv) de cea mai nouă creație a regizorului american Darren Aronofsky, îndelung așteptatul și mult aclamatul thriller psihologic Black Swan.
Trebuie să recunosc faptul că elementul care m-a determinat să văd acest film a fost curiozitatea – curiozitatea stârnită de un trailer bine pus la punct și de un casting cel puțin interesant (inepuizabila Natalie Portman, frumoasa “comediantă” Mila Kunis și un Vincent Cassel în căutarea unui rol de succes).
Pe Afronofsky îl știam capabil de drame cu substrat de prin celelalte pelicule ale sale, Fântâna (2006) și Luptătorul (2008) fiind cele mai elocvente exemple, însă trebuie să admit că prin Black Swan s-a întrecut pe sine.
Pelicula este o mixtură între drama produsă de setea de perfecțiune și frustrările unei balerine care a primit rolul vieții sale, pe care se teme să nu-l piardă; bineînțeles că filmul abundă în elemente psihologice, iar câteodată sunt aduse în prim plan chiar și niște elemente de soft horror, însă angoasa personajului principal face tot filmul.
Povestea din Black Swan este relativ simplă, stereotipică la prima vedere – Nina (interpretată de Natalie Portman) este balerina mediocră ce caută perfecțiunea prin interpretarea unui rol în cunoscutul balet al lui Ceaikovski, Lacul lebedelor.
Nicio problemă la prima vedere, căci personajul are tehnica necesară obținerii rolului de lebădă albă (personaj pur, nobil, ce radiază inocență), însă în momentul în care regizorul Thomas Leroy (Vincent Cassel) îi cere să facă un dublu rol și să o joace și pe lebăda neagră (seductivă, ce abundă în erotism) aceasta începe să-și pună semne de întrebare. Fiind condusă de setea de afirmare, Nina obține rolul printr-o modalitate mai puțin profesională și în acest fel o scoate din joc pe o fostă glorie a baletului condus de Leroy, Beth (jucată convingător de Winona Rider).
Totuși, filmul capătă o cu totul altă dimensiune când în peisaj apare Lily (adusă la viață de o fenomenală Mila Kunis, care a încercat până acum doar filme de comedie), o balerină mai puțin tehnică, însă mult mai expresivă decât Nina, o rivală ce la rândul ei ar putea-o scoate din joc pe protagonistă.
Acesta este momentul în care regizorul Darren Aronofsky își joacă cartea așa cum știe el mai bine – o transformă pe Nina într-un pachet de nervi și temeri, împinge limitele relațiilor pe care aceasta le are cu exagerat de ocrotitoarea sa mamă și cu afemeiatul regizor Leroy, iar temerile protagonistei sunt exploatate la maxim, fiind transformate într-un fel de nevroză, o stare de labilitate psihică. Nina nu mai știe ce este real și ce nu, totul pare să fie în contratimp pentru ea, sexualitatea sa devine confuză, iar imaginea “rivalei” sale Lily o urmărește pretutindeni. Portman face rolul carierei sale și interpretează o Nina aflată pe punctul de a claca, al cărei final este unul tragic (cu 5 minute înainte de sfârșit nu veți ști cu siguranță ce se va întâmpla), însă “perfect”, după cum își dorește încă de la începutul peliculei.
Sunt foarte multe de discutat cu privire la interpretarea lui Portman și evoluția din punct de vedere psihologic a personajului său, însă eu mă voi limita la ceea ce am spus (scris) până în momentul de față. Dacă acest rol nu-i aduce actriței un Oscar atunci înseamnă că unele persoane au ceva cu capul.
E un film finuț, dramatic, perfect prin imperfecțiune, te pune pe gânduri și nu-i chiar pentru toată lumea. Îmi termin recenzia printr-un îndemn – vedeți filmul căci nu veți regreta!
Articole similare
Alessia s-a gandit sa se relaxeze dupa premiile Romanian Music Awards si sa mearga la [...]
Am început să ascult albumul 21 acum câteva zile și recunosc că am avut mari [...]
Dragi fani Iris, luni seara, o parte din echipa Divercitycafe a facut parte din publicul [...]
trimite unui prieten
articole pe email
Acest articol are 22 comentarii
-
1. nicole // 21 Dec 2010 02:08 pm
este un film interesant dar eu tot la The Fountain raman. iar interetarea este mai mult decat impresionanta. un film bun de pus in colectie
-
2. irina // 21 Dec 2010 03:36 pm
Faina recenzia. Eu nu as fi putut sa scriu decat ca e un film tulburator sau tulburat. Daca nu mai aveam doar 30 de minute de vazut din el ma convingeai sigur. Acum lasa-ma sa termin de vizionat.
-
-
4. irina // 21 Dec 2010 04:03 pm
i’m back. nebun filmul. i loved it, dar nu mi-a placut sfarsitul, desi era cam normal sa se intample asa. must see, people!
-
5. silvia // 22 Dec 2010 02:20 am
mai, nu trebuia sa zici faza cu sfarsitul
ca daca nu ti-a placut inseamna ca e ceva in neregula si ma face sa-mi fie putin frica sa ma uit la el tragic, stiu oricum din trailer pare ceva in neregula si totusi lebada alba nu poate ramane vesnic alba da… clar pare tulburator de tulburat acest film! 
-
-
6. xanax // 21 Dec 2010 07:40 pm
Poate ar fi de precizat si faptul ca in film apare si romanul Sebastian Stan.
-
7. silvia // 22 Dec 2010 02:18 am
iubitul gossip boy
da, da…
-
-
8. silvia // 22 Dec 2010 02:21 am
anyway, L. misto recenzie
-
9. Roxy // 22 Dec 2010 07:33 pm
Am pareri jumi-juma legate de filmul asta. Ar fi putut excela daca nu avea aroma de comercial si nu respecta asa de strict formula de thriller psihologic. Se poate numi cu adevarat un film bun, in primul rand pentru meritele ce revin regiei, actorilor, decorului etc., dar si pentru ca lasa loc si de alte interpretari ce deriva din simpla sa prezentare ca film psihologic. Cert este ca tema filmului nu e numai paranoia si motivul disolutiei umane, nu se rezuma doar la “lebada alba versus lebada neagra”; filmul asta are aproape tot ce-i trebuie ca sa fie numit capodopera. Totusi, cum eu am o pasiune pentru balet, pot spune ca exista anumite omisiuni (omisiuni ce pot fi reprosate fie regizorului, fie scenografului) la nivelul coregrafiei. Puteau sa scoata mai mult din balet, dansul insusi putea oferi misticismul necesar valorificarii teoriei “lebedei negre”.
Oricum, ca sa nu ma mai lungesc, Black Swan e un film ce nu merita doar vazut, ci si revazut.PS : Sa nu uitam de “Requiem for a dream”, tot al lui Aronofsky.
-
10. Cafea Urbană // 30 Dec 2010 01:43 am
Sunt de aceeasi parere la partea cu coregrafia. Mi-ar fi placut sa dezvolte mai mult coregrafia lui Mila Kunis ca sa motiveze de ce ar fi fost mai buna decat Portman la ilustrarea lebedei negre. Cat despre coregrafia lui Portman, a fost de ajuns, caci aveau de subliniat doar faptul ca se misca studiat, mult prea cerebral. Coregrafia lebedei negre din final ar mai fi fost de dezvoltat, aproape ca am simtit acolo mai mult acel vulcan de furie reprimata din partea lui Portman decat degajare si senzualitate.
Insa aceste lucruri pot fi incluse la nivel de detaliu al detaliilor. Per total mi s-a parut un film grozav, iar interpretarea lui Natalie Portman demna de un Oscar.
-
-
-
12. Alina // 25 Dec 2010 08:02 pm
Am auzit ca filmul are si mult scene de un erotism neindoielnic. Sex sells, bineinteles, asa ca oricat de bun ar fi fost scenariul + interpretarea, trebuia sa existe si acest gen de picanterii, nu?
-
13. Ghita // 28 Dec 2010 08:54 pm
Am vazut filmul si nu mia placut deloc,o prostie de film am pierdut timpul degeaba.Daca vrei un film bun e la cu Angelina Jolie si Jonny Deep na ca am uitat cu se numeste dar e la mine pe site
-
14. nicu // 02 Jan 2011 03:16 pm
@alina: ai auzit prost.
@ghita: e un film pt creier asta, presupun ca nici ce inseamna alter-ego n ai habar. parerea ta e de neluat in calcul -
-
16. Kity // 04 Jan 2011 02:00 am
Demential filmul!!
-
17. Alexandra // 04 Jan 2011 04:48 pm
e super filmu
-
-
19. Ianis // 09 Jan 2011 08:15 pm
Copii,
1. Nu mai folositi aberatiile alea de emoticoane. Inteleg ca scrieti pe un blog, dar e un blog cu pretentii. Scrisul mai personal se poate adopta si fara acele elemente grafice.
2. Ori totul cu diacritice, ori deloc. Iese un talmes balmes.
3. Fara “caci” in scris. E ok in licenta poetica, dar de ce sa-l folosim atat de des aici cand exista “deoarece”?
4. Fara termeni pe care nu ni-i insusim. Daca nu stim ceva, ocolim sau ne documentam bine. A se vedea “nevroza”.
In rest, felicitari pentru un blog mai mult decat decent.
-
20. lucian // 09 Jan 2011 09:33 pm
Apreciez foarte mult că ți-ai exprimat opinia chiar aici și nu prin alte părți, așa cum s-a mai întâmplat.
Țin să fac o serie de precizări cu privire la chestiunile pe care le-ai remarcat:
1. Majoritatea cititorilor noștri au 10-20 de ani, deci sunt familiarizați cu limbajul de pe messenger. Folosirea emoticoanelor îi ajută pe unii dintre ei să se simtă mai comod în timp ce citesc articolele. (acesta este unul dintre principiile blogului, cel puțin așa mi s-a spus în momentul când m-am apucat de scris)
2. Eu am folosit și voi folosi întotdeauna diacritice în articole. Este o parte a limbii noastre și eu vreau să o respect, chiar dacă gestul meu a fost catalogat drept “fiță”. Diacriticele nu afectează traficul (cuvintele cheie intră în căutările motoarelor, chiar dacă sunt scrise cu diacritice), dau cursivitate citirii și sunt o dovadă de profesionalism (dacă tot spui că DivercityCafe este un blog cu pretenții, atunci eu încerc să mă ridic într-un oarecare nivel la respectivele pretenții – este de precizat că nu-mi iese de fiecare dată și o recunosc ). La urma urmei este alegerea fiecăruia dintre redactori dacă folosește diacritice sau nu…
3. Deoarece și fiindcă sunt două exprimări pe care le folosesc mult și le aud la fel de mult peste tot. Căci și întrucât sunt două sinonime imperfecte care mă ajută să-mi exprim aceeași idee și să rămân în normele limbii române.
4. Referitor la termenii pe care “nu mi-i însușesc”… termenul de “nevroză” este folosit (cu privire la Black Swan) de către cel puțin cinci recenzori din mediul mainstream. (să presupunem că eu nu îmi pregătesc articolele și scriu cuvinte doar de dragul de a le folosi, atunci sigur redactorii de la New York Post, Observer sau Time (publicații care au un tiraj cumulat de aproape 4,5 milioane de exemplare) știau semnificația cuvântului în momentul în care l-au folosit. De asemenea, în cazul în care am folosit prost cuvântul, m-am scos prin punerea lui “într-un fel de” în fața sa… introduce ambiguitate în exprimare și mă scoate din situația în care scriam scorțos “personajul are o nevroză” și nu era așa.
5. Fiecare dintre noi are personalitatea sa și felul caracteristic de a scrie. Dacă toți redactorii scriau la fel, atunci Divi nu mai era un blog friendly…____________________________________________________________________________
Mulțumesc încă o dată pentru feed-back și îmi cer scuze dacă am fost “fițos” sau “arogant”.
-
-
21. vlad // 07 Mar 2011 01:14 pm
O mare porcarie de film. Cine se da mare cunoscator intr-ale filmului si poate spune ca a inteles ce e in mintea unei femei tampite,se pare ca are aceleasi probleme.
Scene pur si simplu scarboase (fazele cu unghiile). Preferam sa moara aia la inceput ca sa nu mai pierd timpul
1 stea din 10. -
22. ExtremCinema // 11 Apr 2011 06:06 pm
Filmul asta ma chinui sa-l vad de ceva vreme , am tot auzit ca-i bun da nu stiu de ce nu m-a atras . Daca tot zici ca-i bun am sa trag un ochi sa vad . Iar daca nu-mi place am sa revin cu un comentariu
Comenteaza
*NOU cele mai noi articole
Blogroll