Bine ai revenit! Aboneaza-te la toate noutatile prin email , RSS sau Twitter !

“I Am Number Four” spune povestea a noua extraterestrii ce s-au refugiat pe Pamant impreuna cu gardienii lor pentru a se ascunde de cei ce vor sa-i omoare. Acestia sunt singurii supravietuitori ai unui razboi desfasurat pe planeta lor natala, Lorien, Mogadorianii fiind cei care au decimat populatia autohtona. Cei noua copii sunt protejati de o vraja datorita careia pot fi ucisi doar in ordinea nasterii lor.

Filmul debuteaza cu stangul pentru ca prezinta (intr-un mod gorsier) uciderea Numarului 2. Ma asteptam la un scurt istoric al planetei Lorien, prezentarea pe scurt a razboiului si (cel mai important) explicatia sau modalitatea in care poporul cotropitor a reusit sa omoare o intreaga populatie. Insa regizorul D.J. Caruso a preferat sa se axeze mai mult pe persoanele implicate in actiune si mai ales pe viata de fugar a personajului principal. Putem trece cu vederea acest amanunt, avand in vedere ca filmul reprezinta prima parte din serie.

Alex Pettyfer joaca rolul lui John Smith, un licean ce-si petrece viata din scoala in scoala. Satul de fuga si de faptul ca nu-si poate face prieteni, el se confrunta si cu alte probleme: incepe sa descopere ca are puteri supranaturale pe care nu le poate controla inca. Asa ca gardianul sau jucat de Timothy Olyphant decide ca este timpul sa se mute, urmatoare locatie fiind orasul Paradise din Ohio. Aici o intalneste pe Sarah Hart (jucata de Dianna Agron – o stiti din “Glee” sau “Burlesque”) de care se indragostete si pe Sam (Callan McAuliffe), tocilarul necajit de sportivii liceului, pe care il apara de fiecare data cand are ocazia. Cliseist, nu-i asa?

Printre farsele puse la cale de fostul iubit al lui Sarah, ascunderea puterilor si a urmelor, Numarul 4 realizeaza ca aici si-a gasit sufletul pereche, replica “No, you can go wherever you want, see whatever you want to. But a place is only as good as the people you know in it” mi-a ramas in minte pentru ca are un mare sambure de adevar in ea. Dialogurile sunt pe alocuri amuzante, pe alocuri pline de clisee, dar te tin in alerta, iar cuplul Alex – Dianna da bine pe ecran.

Partea cea mai captivanta si mai interactiva este aceea in care Mogadorianii (conducatorul este jucat de Kevin Durand) incep sa-l urmareasca pe Numarul 4. In ajutorul lui sar Numarul 6 si himera tranformata in cainele lui care se lupta cu dusmanii. Explozii, lasere, arme extratereste – toate acestea ofera un deliciu vizual pentru care merita vazut la Imax.Vei ramane cu siguranta impresionat si eu mi-am dorit sa existe o varianta 3D.

Filmul poate fi considerat un “Twilight” datorita povestii de dragoste dintre un ne-om si fata care il iubeste mai presus de orice si care il accepta asa cum este. Insa I Am Number Four se adreseaza unei categorii de varsta mai mare si ii este superior prin efecte, o oarecare abordare diferita a unei povesti clasice si o constructie mai buna a personajului feminin; daca aceste lucruri vor fi exploatate la maxim si daca jocul actoricesc va fi imbunatatit, atunci seria va deveni o placere vinovata pentru multi.

Desi cei doi actori principali arata bine impreuna, modul in care joaca scartie uneori. Lui Alex Pettyfer nu i se potriveste prea bine rolul de neinitiat intre-ale dragostei si parca nu poate fi citita pe fata lui decat o singura expresie, iar Dianna nu si-a exploatat in totalitate rolul (probabil din cauza scenariului). O surpriza placuta vine de la Teresa Palmer (“The Grudge 2″, “Ucenicul vrajitor” si “December Boys”) ce o joaca pe Numarul 6, care intra bine in pielea unui personaj acid, puternic si intelept.

Eu sper ca intrebarile cu care am ramas sa nu ramana fara raspuns in urmatoarele parti ale seriei si va spun cu mana pe inima ca ma voi uita si la urmatoarele filme. Pentru ca a fost entertaining, placut din punct de vedere vizual si cu o poveste interesanta bazata pe niste carti apreciate de tineretul american. Sunt curios care sunt parerile voastre! L-ati vazut? Ati dori sa-l vedeti?

 

Articole similare