Bine ai revenit! Aboneaza-te la toate noutatile prin 
email , 
RSS sau 
Twitter !
Am asteptat cu nerabdare sa vad Shutter Island inca de vara trecuta si in cele din urma, dorinta mi-a fost implinita weekend-ul trecut. Filmele cu potential pentru ciudat sau neasteptat ma atrag mereu. Imi place, precum multor alti oameni sa fiu surprins in sala de cinematograf. Imi place ca trailerul sa nu-mi dezvaluie ce urmeaza sa vad in film si imi plac, dupa cum era si de asteptat interpretarile bune.
Cand vine vorba de Leonardo DiCarpio, talentul este asigurat, stiind toti ca este un actor foarte bun, capabil sa aduca la viata pana si cele mai dificile roulri. Iar rolul din acest film a fost cat se poate de dificil, insa vedeta i-a facut fata cu brio, dand nastere unui personaj complex, chinuit de cosmaruri, de amintiri ce par sa nu-i apartina si de intamplari ce par sa nu se lege.
Mi s-a parut deosebit felul in care, spre final toate detaliile care de-a lungul filmului pareau sa nu aiba sens au capatat o forma si un context. De-a lungul peliculei apar o multime de scene pe care tinzi sa le consideri neimportante dar in ultimele minute ale filmului vin ca o serie de explicatii clare ce sa sustina finalul.
Povestea suna in felul urmator: doi agenti federali sunt chemati pe o insula misterioasa pentru a investiga o disparitie la fel de misterioasa. Insula este locul unde sunt dusi cei mai periculosi criminali, aceia care sunt pierduti in propriile iluzii si care nu vor sa accepte realitatea.
Desigur ca acesta este scenariul unui film de groaza de mana a doua, insa Martin Scorsese a reusit sa dea viata unui film diferit: o combinatie de thriller, cu horror, cu o poveste ce uneori pare sa te copleseasca, iar uneori tinde sa nu-ti ofere nimic. Un labirint din care nici personajul principal si nici tu nu pareti sa puteti gasi iesirea.
Pelicula merge pe idei precum teorii ale conspiratiei si te impinge int-o directie, pentru a te trage inapoi spre lucruri marunte si apoi te pune in fata imagini de ansamblu care se prea poate sa nu fie exact ce te asteptai. Sincer sa fiu, am fost putin (foarte putin) dezamagit de final. Am avut senzatia ca s-a ales o iesire destul de comoda, o iesire usoara care facea lucrurile sa devina mai usor digerabile. As fi preferat ceva spectaculos, mult mai greu de explicat, mult mai complex. Si totusi, nu pot spune nici asa ca Shutter Island nu este un film extrem de bun. In mod sigur, creatia cinematografica este o reusita, dar cred ca are o audienta tinta si nu va fi pe gustul oricui. Uneori pare a fi un film prea intunecat si apasator pentru a fi savurat de multa lume. Cheia marelui succes, din punctul meu de vedere este atmosfera ce devine din ce in ce mai apasatoare in acest film. Nu sar scheleti de dupa pereti, nu incearca nimeni sa te sperie cu secvente ce nu-si au locul. Frica incepe sa te patrunda din primele momente si incepe sa stea cat mai comod in fiinta ta pana la sfarsit.
Pe langa talentul deosebit al regizorului, mai merita amintiti si actorii care fac totul posibil: Leonardo DiCaprio, Mark Ruffalo, Ben Kingsley si Michelle Williams.
Recomand Shutter Island. Recomand sa-l vezi la cinematograf intr-o noapte rece si intunecoasa.
Articole similare
Alessia s-a gandit sa se relaxeze dupa premiile Romanian Music Awards si sa mearga la [...]
Am început să ascult albumul 21 acum câteva zile și recunosc că am avut mari [...]
Dragi fani Iris, luni seara, o parte din echipa Divercitycafe a facut parte din publicul [...]
trimite unui prieten
articole pe email
Acest articol are 16 comentarii
-
1. rooby.booby // 02 Mar 2010 02:55 pm
abia astept sa vad acest film. chiar m-ai facut mai curios acum
-
2. ℓσνє.ιη.тωιℓιgнт // 02 Mar 2010 03:05 pm
mi s’a facut parul de gaina
,
wow…pare a fi un film interesant
….cu o poveste (infricosatoare) interesanta
si ma bukur ca personajul principal este Leonardo DiCaprio
……abia astept …………
-
3. adrian // 02 Mar 2010 03:20 pm
Martin Scorsese e unul dintre cei mai mari regizori..daka nu kiar cel mai mare…plus dicaprio care eu zic ca merita demult un oscar…eu zic ca filmu nu are cum sa fie nici mkar bun..poate fi doar ff bun
-
4. andrei.b. // 02 Mar 2010 07:43 pm
si eu asteptam acest film de ceva timp…saptamana asta il voi vedea
-
5. Andian // 02 Mar 2010 09:41 pm
chiar l-am vazut la cinema city intr-o seara rece, intunecoasa si pe deasupra a mai si plouat. genial thriller psihologic
-
-
7. decembergirl // 06 Mar 2010 10:58 am
si eu l-am vazut la cinema city intr-o seara rece cand ploua. dar finalul nu mi s-a parut chiar o iesire comoda, deoarece lasa cateva semne de intrebare. eu nici acum nu m-am prins ce s-a intamplat cu personajul principal dupa ultima replica si imaginea cu farul. anyway, mie mi s-a parut genial filmul.
-
-
8. Alina // 03 Mar 2010 07:36 am
Abia astept sa il vad. Poate week-end-ul asta. O revizie interesanta la un film deosebit!
-
9. Mihdel // 03 Mar 2010 08:01 am
Pare foarte interesant, dar avand in vedere ca tin la psihicul meu cred ca va trebuie sa ma abtin sa nu ma uit la el, avand in vedere ca filmele psihologice sunt punctul meu slab
-
10. hm // 03 Mar 2010 12:51 pm
devine foarte plictisitor spre final, te astepti de cateva ori sa se termine si NU se termina!
-
-
12. monix // 09 Mar 2010 10:04 am
Ma intereseaza foarte tare sa ma lumineze si pe mine cineva! Pana la urma Leo chiar isi omorase sotia sau el nu a avut copii si sotia a murit in incendiu? Chuck era medic sau serif federal? Care este de fapt finalul?
-
13. andrei // 10 Mar 2010 09:50 pm
@monix: ce doctor, ce federal? la ce te referi? chuck vindea hotdog in film…wtf lumea de aici chiar nu intelege filmul?
-
14. andrei // 10 Mar 2010 09:51 pm
si totusi chuck era medic sau serif federal
-
15. Stefan Mircea // 22 May 2010 10:54 pm
Filmul “Shutter Island” este mult mai complex decat poate părea la o simpla vizionare. Regia lui Scorsese este plină de citate filmice, el fiind un extraordinar cinefil pe lângă un extraordinar cineast. De fapt, prin acele citate, luate exact din filmele de serie B din anii 50, 60, el face o trecere in revista, o revista foarte glossy avand in vedere imaginea cvasikitschoasă, prin toate marile obsesii si fobii ale Americii primilor ani a razboiului rece. Pentru cine dorește sa patrundă în substanță profundă a filmului , acesta merită o regândire în termenii pe care i-am prezentat. Până la urmă , filmul nu este o poveste, filmul este ȘI poveste.
-
16. filme // 28 Oct 2010 12:11 am
Primul meu film la cinema. Si a fost extraordinar! Recomand tuturor!
Comenteaza
*NOU cele mai noi articole
Blogroll
