Bine ai revenit! Aboneaza-te la toate noutatile prin email , RSS sau Twitter !

Vreau sa incep spunand ca filmul din 2010 nu este Karate kid. Poate este Kung fu kid (cum a fost promovat prin alte tari), poate este MMa kid, sau chiar American kid goes to China, dar in mod cert nu este Karate kid, intrucat in aceasta pelicula nu exista sub nici o forma Karate.

Titlul a fost ales, desigur pentru o promovare mai buna, bazandu-se pe renumele seriei devenite deja celebre. Este adevarat ca si povestea are cateva asemanari, dar cam atat.

Merita sa mentionez aici ca mie nu mi-a placut deloc seria originala Karate kid. La momentul respectiv mi-as fi dorit sa vad lupte spectaculoase si nu o drama in care un pusti striga obsesiv “Mr Miyaghi” de cate ori nu este in sare sa faca fata unei provocari.

Noul film este orientat spre kung fu, spre secretele din spatele lui si din acest motiv, parca a prins ceva mai bine la mine. Este adevarat ca exista aici si latura dramatica a copilului care nu se poate adapta unei noi civilizatii, dar este exploatata mai putin, accentul punandu-se mai mult pe originea si esenta Kung fu-ului. Desigur ca nici prezenta lui Jackie Chan n-a stricat. De fapt, este placut sa-l mai vezi pe acesta si in roluri serioase, unde demonstreaza ca este mai mult decat un acrobat foarte talentat. Este chiar un actor.

Pe scurt, in Karate kid, lucrurile stau in felul urmator: Dre Parker impreuna cu mama sa, sunt nevoiti sa se mute in China, unde micul Dre nu reuseste sa se adapteze: nu vorbeste limba, este usor nesuferit si pare sa ajunga adesea in cele mai proaste situatii, care se soldeaza cu batai pe care le pierde. Ar mai fi aici o scurta poveste cu o fata, dar am sa te las sa o descoperi tu.

Cert este ca bataile inceteaza atunci cand Dre este salvat de domnul Han, care ulterior il si invata kung fu, pregatind-ul pentru un turneu de arte martiale.

Ce n-am mai vazut in acest film, a fost faimoasa scena cu “Wax on, wax off”. Acum procedeul a fost inlocuit de un alt exercitiu cu o jacheta: “jacket on, jacket of”.

Poveste in sine, nu aduce mai nimic nou, totusi filmul are un aer destul de fresh, in pofida lipsei de originalitate. Se simte in general ca s-a depus un efort in realizarea peliculei, desi la final rezultatul nu este cu adevarat senzational. Cu toate acestea, n-as merge atat de departe incat sa spun ca avem de-a face cu o prostie. Desigur, daca ai o pasiune pentru vechiul karate kid vei face alergie, urmarindu-l pe acesta nou. Venind vorba de alergie, ma intreb cum o fi reusit Jaden Smith sa fie atat de nesuferit? Asa o fi fost rolul sau asa o fi el? N-am reusit sa-mi dau bine seama, cert este ca 80% din film este enervant. La final insa, parca ajungi sa-l indragesti… oarecum.

Dar oricate critici as putea aduce filmului, exista, totusi, doua aspecte de care n-am cum sa ma ating: imaginea si maniera de filmare. Aici chiar n-am nimic rau de spus, intrucat mi se pare ca s-a facut o treaba foarte buna.

Ar merita enumerati si cativa actori, cred eu: Jaden Smith, Jackie Chan, Taraji P. Henson si Wenwen Han. Ei ar fi, in mare, actorii care au facut filmul sa mearga.

Tragand linie si recapituland: Karate kid nu este un film extrem de bun si daca ti-a placut cel vechi, sunt mari sansele ca acesta sa te enerveze. Cu toate acestea, nu ai de-a face cu o experienta foarte proasta. Dar parca ii lipseste ceva.

Articole similare