Bine ai revenit! Aboneaza-te la toate noutatile prin email , RSS sau Twitter !

Mi se pare ca The Sorcerer’s apprentice este genul de film, al carui scenariu se repeta in cinematografie la cativa ani. Ce-i drept, nu este mereu vorba despre magie si nu este mereu vorba despre aceeasi perioada istorica dar principiul este asemanator: se ia un personaj plin de potential dar care nu este capabil sa il realizeze, un mentor, care nu este niciodata chiar normal si totul se sfarseste cand personajul principal isi realizeaza complet puterile si-si atinge potentialul.

Ca urmare, am putea spune ca scenariul din The Sorcerer’s apprentice este un clasic cinematografic si chiar cred asta cu tarie. Totusi, acest lucru nu m-a impiedicat din a ma simti bine cand am urmarit pelicula de fata. Poate ai sa te intrebi de ce.

Ei bine, pentru ca fiecare actor aduce un aport considerabil senzatiei pe care ti-o lasa filmul. Spre exemplu, Jay Baruchel este candidatul ideal pentru rolul de tanar fara viata sociala, in timp ce Nicolas Cage s-a dovedit extrem de bine ales in rolul lui Balthazar, un vrajitor aproape la fel de batran ca timpul, care sa-i dea personajului principal lectii de magie.

Si apoi ar fi efectele. Stim toti despre viteza cu care tehnologia evolueaza. Este, deci, evident ca efectele au devenit tot mai realiste si mai impresionante. De fapt, in aceasta privinta n-am absolut nimic de obiectat. Ba chiar, in mare parte a timpului am stat cu gura cascata la luminile albastre ce zburau pe ecran.

Daca stau bine sa ma gandesc, nu cred ca am vazut aproape nimic original in acest film. Aproape totul s-a mai facut prin alte filme, dar chiar si asa, experienta vizionarii este placuta. Si asta pentru ca The Sorcerer’s apprentice nu se straduieste sa fie altceva decat este. Nu incearca sa ne spuna ca ar fi vreo capodopera cinematografica, nu incerca sa ne convinga de un scenariu elaborat si nu incerca sa ne spuna ca ar fi mai mult decat un moment de relaxare intr-o zi plina.

Sa nu uit ca mi-a placut scena caracterisitca desenelor animate Disney, in care maturile incep sa faca singure curat.

Prinre actorii care evolueaza, ai sa-i recunosti pe Nicolas Cage, Jay Baruchel, Alfred Molina, Teresa Palmer si Monica Bellucci.

Si tocmai pentru sinceritatea sa, am apreciat aceast pelicula. M-am dus, am vazut ce am avut de vazut si m-am relaxat. Nu mi-a parut rau de timpul petrecut in fata ecranului si sunt convins ca nu am sa regret niciodata acel timp.

Ba mai mult decat atat, imi pare bine ca am fost la acest film pentru ca mi-a parut bine sa vad ca unele povesti inca sunt la fel de placute.

Sper ca si tie sa ti se para la fel de dragut si iti urez vizionare placuta.

Articole similare