Bine ai revenit! Aboneaza-te la toate noutatile prin email , RSS sau Twitter !

Anul 2007 a fost un an plin pentru formatia Therion. Nu numai ca au lansat ultimul album din trilogia inceputa cu Sirius B si Lemuria, dar au concertat pentru prima oara in America.

Pentru cei familiarizati cu trupa, precedentele albume au fost printre cele mai bune ale sale, cu melodii inspirate, cu o productie grandioasa si beneficiiand de participarea a nu mai putin de 171 de muzicieni, fiind lesne de inteles ca ultima parte va fi asteptata cu nerabdare de multi fani.

Din pacate, noul material nu se ridica la inaltimea precedentelor, chiar dezamagind crunt la multe capitole.

In primul rand, a disparut aproape de tot partea simfonica din melodii, ramanand insa doua voci de soprana si una de tenor, care alterneaza cu vocea noului solist, dar a caror prestatie nu poate sa inlocuiasca secventele orchestrale, ce reprezentau sarea si piperul melodiilor Therion.

Ce a ramas este o trupa orientata spre Hard Rock, cu melodii mai agresive, insa si neinspirate. Nu ies in evidenta nici partile de chitara, nici partile de tobe si nici partile vocale, si in final ramane parerea ca piesele din trecut erau mai bune.

Sunt totusi si unele care se merita, insa doar doua, “Perennial Sophia” si “The Son of the Staves of Time”, ce insa nu pot salva albumul.

Desi am fost dezamagit de disc, stiu ca trupa nu se va opri in loc pentru un album slab, si va continua sa concerteze si sa lanseze noi albume, sper eu, mult mai bune.

[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=bTYAHF0tJJY[/youtube]

Articole similare